Vorbeam recent cu Tibi despre cum ar arăta un activist pentru programe libere, sau avocat, cum îi zic uneori americanii, și remarcat o problemă cu percepția acestui concept în regiunea noastră. Faptul că activiștii noștri nu prea vor să iasă pe prima linie, m-a făcut să propun inventarea un nou termen, pasivist pentru programe libere (engl. Free Software Passivist) ceea ce ar însemna un om care e de acord cu ideile promovate de Ceata, dar nu dorește să preia inițiativa.

Problema pe care eu o văd e că mulți oameni nu vor să înțeleagă ce înseamnă să fii volunar, activst, avocat - să ieși în față, să vorbești, să convingi oameni. Cunosc problema prea bine, pentru că eu nu prea o pot face, fiindcă am un soi de fobie socială - nu prea îmi plac oamenii, și mai ales grupurile de oameni, mă intimidează.

Însă trec peste chestia asta, și ghici ce, una din primele prezentări din proprie inițiativă a fost la primul eveniment al Cetei, prezentarea despre Gimp. Adică, nu că am trecut cumva, că sunt un om schimbat: doar că de fiecare dată înving frica, încerc să mă pregătesc, repet, caut, citesc ca să fiu bine informat în fața celor care mă ascultă și cam ăsta e secretul.

Planific foarte mult timp în cap despre ce o să vorbesc și asta este și parte proastă, că mă gîndesc prea mult, și oricum sunt intimidat atunci cînd prezint:
De exemplu, la ultima prezentare, cea cu Țevi în Unix (engl. Pipes) eram în așa stare euforică (frica fiind unul din motive) încît nu țin minte nici o față care am văzut-o atunci. Îmi aduc aminte doar vag hainele din audiență care erau mai deosebite. Era ca și cum aș fi venit beat la prezentare, dar nu pusesem un strop de alcool în gură în ziua respectivă.

În concluzie, vreau să transmit voluntarilor noștri, dar și viitorilor noștri voluntari, că Fundația Ceata are nevoie de noi, și mai important, mișcarea pentru programe libere are nevoie de noi, așa că fiți un pic mai vioi, propuneți proiecte, veniți cu idei, sugestii, prezentări, găsiți alți voluntari, sponsori și membri susținători: succesul nostru se bazează pe ceea ce facem, nu pe ceea ce susținem din umbră. Doar acțiunea schimbă lucrurile.

PS: Am avut noroc de fiecare dată că recepția publicului a fost pozitivă, altfel m-ar fi demoralizat pentru totdeauna, și nu aș fi vrut să mai fac o prezentare după asta.